În ziua aceea, Debora a cântat^* această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam:

„Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, Și poporul^* s-a arătat gata de luptă: Binecuvântați pe Domnul!

Ascultați^*, împărați! Luați aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, Voi cânta din alăută Domnului Dumnezeului lui Israel.

Doamne^*, când ai ieșit din Seir, Când ai plecat din câmpiile Edomului, Pământul^** s-a cutremurat, cerurile au picurat Și norii au turnat ape cu găleata;

Munții^* s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul^** acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.

Pe vremea lui^* Șamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei^**, drumurile^† erau părăsite, Și călătorii apucau pe căi strâmbe.

Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Până când m-am sculat eu, Debora, Până când m-am ridicat eu ca o mamă^* în Israel.

El își alesese noi dumnezei^*. Atunci, războiul era la porți, Dar nu vedeai^** nici scut, nici suliță La patruzeci de mii în Israel.

Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care^* s-au arătat gata să lupte. Binecuvântați pe Domnul!

Voi, care^* călăriți pe măgărițe albe, Voi, care^** ședeți pe covoare, Și voi, care umblați pe drum, cântați!^†

Arcașii din mijlocul adăpătoarelor Să laude cu glasul lor binefacerile^* Domnului, Binefacerile cârmuirii Sale în Israel! Atunci, poporul Domnului s-a coborât la porți:

Trezește-te^*, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și zi o cântare! Scoală-te, Barac, Și adu-ți robii^** de război, Fiul lui Abinoam!

Atunci, o rămășiță din popor a biruit^* pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji.

Din Efraim^* au venit locuitorii lui^** Amalec. După tine a mers Beniamin în oștirea ta. Din Machir^† au venit căpeteniile Și din Zabulon, cârmuitorii.

Mai-marii lui Isahar au fost cu Debora, Și Isahar a venit după Barac^*, A fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben, Au fost mari hotărâri!

Pentru ce ai rămas în mijlocul^* staulelor Să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben Mari au fost sfaturile!

Galaadul^* de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Așer^** a stat pe malul mării Și s-a odihnit în limanurile lui.

Zabulon^* este un popor care a înfruntat moartea Și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie.

Împărații au venit, s-au luptat; Atunci au luptat împărații Canaanului, La Taanac, la apele Meghido; N-au luat nicio pradă, nici argint^*.

Din ceruri^* se luptau, De pe cărările lor, stelele^** se luptau împotriva lui Sisera,

Pârâul^* Chison i-a luat, Pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!

Atunci, copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.

Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, Căci^* n-au venit în ajutorul^** Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji!

Binecuvântată să fie între femei Iael^*, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvântată^** să fie ea între femeile care locuiesc în corturi!

El a cerut^* apă, și ea i-a dat lapte; În pahar împărătesc i-a adus unt.

Cu o mână^* a luat țărușul Și cu dreapta, ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat și străpuns tâmpla.

El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață.

Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera și strigă: ‘Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?’

Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund Și ea își răspunde singură:

‘Negreșit, au găsit pradă!^* Și-o împart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, Două haine vopsite și cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!’

Așa^* să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele^** când se arată^† în puterea lui.”Țara a avut odihnă patruzeci de ani.